Salvamont România cere deblocarea a 300 de posturi de salvatori montani la nivel național, pentru a asigura acoperirea necesarului real pentru intervenția în cazuri de salvare de pe munte.
Fără acești noi salvatori, care să se alăture celor 326 de salvatori montani angajați existenți în acest moment, și prin care să se asigure o acoperire de circa 50% din necesarul real în primul an, funcționarea serviciului în condiții de siguranță va deveni imposibilă, susține Salvamont.
„Dacă serviciile publice Salvamont nu vor fi consolidate, prin stabilirea unui cuantum realist și proporțional al numărului de salvatori operativi, cu o recunoaștere a condițiilor de periculozitate, a riscurilor și condițiilor extreme în care se desfășoară activitatea acestora, activitatea de salvare montană poate intra rapid în colaps”, informează un comunicat al Salvamont România.
Potrivit sursei citate, atât la nivel județean, cât și la nivel național, structurile Salvamont se confruntă cu un grad de acoperire a capacității operaționale de doar 17,85%.
„Reușim un grad de răspuns de 100% la solicitări, dar realitatea reflectă un dezechilibru major între volumul de muncă și resursele disponibile. Sprijinul deosebit în alocarea de resurse financiare și materiale de către Consiliile județene și locale, sprijin ce a făcut ca în ultimii 10 ani Salvamont să devină una dintre cele mai specializate structuri de salvare, cu o dotare de ultimă generație, unică în țară, un adevărat etalon la nivel european. Din păcate, acest sprijin nu a fost corelat și cu un sprijin guvernamental care să asigure cadrul legal pentru dezvoltarea numerică a resursei umane și realizarea unei structuri operative corect dimensionate”, precizează Salvamont.
În absența unor măsuri urgente, spun salvatorii, eficiența intervențiilor va scădea, iar riscul producerii unor tragedii va crește exponențial, iar într-un astfel de context responsabilitatea nu va putea fi atribuită doar echipelor de intervenție, ci va aparține în mod direct decidenților care au ales să ignore avertismentele transmise din timp și în mod repetat.
„Este greu de înțeles de ce, în România, soluțiile vin adesea abia după ce se produce o tragedie, când acestea ar putea fi identificate și aplicate din timp, prin dialog real și sprijin concret, evitând astfel poate chiar pierderea de vieți omenești”, mai arată sursa citată.